285

Invata sa reciti Coranul

- prima parte -

DESPRE NOBILUL CORAN

] Romana – Romanian – روماني [

 

 

 

 

 

 

Daniela Dinu

 

 

 

 

Revizuit de:

EUROPEAN ISLAMIC RESEARCH CENTER (EIRC)

 

 

 

 

2013 - 1434

 

 


 

كيف تقرأ القرآن [ أحكام التجويد ]

- الجزء الأول -

« باللغة الرومانية »

 

 

 

 

 

 

 

دانيلا دينو

 

 

 

 

 

مراجعة: المركز الأوروبي للدراسات الإسلامية

 

 

 

 

 

2013 - 1434

 

 

 

 

Assalamu aleykum ua rahmatullahi ua barakatuhu!

Acest material a fost realizat initial in ideea constituirii sale ca suport pentru cursurile de invatare a alfabetului arab si a regulilor de recitare a Nobilului Coran pe care le desfasuram on-line. Ulterior, insa, am incercat sa facem diverse adaugiri si imbunatatiri, astfel incat sa poata deveni si un sprijin util pentru cei care doresc sa studieze limba araba si regulile de recitare a Coranului in maniera individuala. Materialele regasite in acesta urmeaza modalitatea de recitare a Coranului a lui Hafs, de la 'Aasim, din metoda Ash-Shaatiybiyah.

Conform evidentelor existente in Nobilul Coran si in Sunnah profetului Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!), recitarea corecta a Coranului, urmand regulile de tajwid, este obligatorie pentru fiecare musulman care are aceasta posibilitate, iar rasplata pentru aceasta este pe masura efortului depus, cu voia lui Allah.

Va rugam respectuos ca orice remarca, sugestie, intrebare, care ar putea ajuta la imbunatatirea modalitatii de prezentare a informatiilor sau la o mai buna intelegere a acestora sa fie trimisa pe adresa noastra de contact sa_invatam_coran@yahoo.com

Fie ca Allah sa ne usureze tuturor drumul spre multumirea Sa si sa ne rasplateasca straduinta si bunele intentii.


Cuprins

1.DESPRE NOBILUL CORAN …......................................6

2.DESPRE TAJWID...........................................................14

3.INVATA AFLABETUL ARAB......................................21

3.1.PLANUL CURSULUI PENTRU INVATAREA ALFABETULUI ARAB …................................................21

3.2.MATERIALE AJUTATOARE ....................................49

4. INVATA SA RECITI CORAN…... …...........................60

4.1 PRIMUL MODUL.........................................................60

4.1.1 PLANUL CURSULUI PENTRU PRIMUL  MODUL …………………………………………………………..60

4.1.2 MATERIALE AJUTATOARE..................................93

5. LINKURI UTILE............................................................96

 

 


1.DESPRE NOBILUL CORAN

Definitia Coranului

Coranul este cuvantul lui Allah, care a fost pogorat profetului  Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!), prin intermediul ingerului revelatiei Gabriel ("Gibriil"), intr-o rostire miraculoasa prin forma versetelor sale, a carui recitare reprezinta o forma de adorare, care ne-a fost transmis printr-un lant  de transmitatori de incredere, care incepe cu Sura Al-Fatiha si se incheie cu Sura An-Nas.

Cifre referitoare la Coran

* numarul de sure: 114

* numarul de parti mari ("giuz'ua "): 30 – fiecare "giuz'ua" avand 2 "hizb", iar fiecare "hizb" are 2 "rub'a"

* numarul de "ahzab" ( = pluralul pentru "hizb"): 60

* numarul de " 'arba'a" (= pluralul pentru "rub'a"): 240

* numarul de versete:  6.236

* numarul de cuvinte existente in Coran: 77.437

* numarul de litere existente in Coran: 323.671

 

Evidente existente in Coran cu privire la binecuvantarile recitarii Coranului

"Aceia care recita Cartea lui Allah, implinesc Rugaciunea si fac milostenii din cele cu care i-am inzestrat, intr-ascuns si pe fata, vor nadajdui intr-un negot care nu piere.

Pentru ca El (Allah) o sa le dea lor rasplata lor intreaga si o sa mai si sporeasca din mare mila Sa, caci El este Iertator si Multumitor (Ghafur, Shakur)"

( Sura Fatir: 29-30)

"Cel Milostiv (Ar-Rahman)

L-a invatat (pe om) Coranul"

(Sura Ar-Rahman: 1-2)

"Aceia carora le-am dat Cartea (referire la iudeii si crestinii care s-au convertit la islam) vor recita (Coranul) asa cum trebuie sa fie recitat (adica vor aplica prescriptiile lui intocmai), caci aceia cred in el, iar cei care nu cred in el, aceia sunt pierzatori."

(Sura Al-Baqara: 121)u

"…si recita Coranul intr-un glas taraganat si limpede!"

(Sura Al-Muzammil: 4)

Evidente existente in relatarile despre Profet (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) cu privire la binecuvantarile recitarii Coranului

- A fost relatat de 'Othmaan ibn 'Afaan (Allah sa fie multumit de el!) ca Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: "Cel mai bun dintre voi este acela care studiaza Coranul si il preda (altora)." (consemnat de Bukhaary)

- A fost relatat de Anas ibn Maalik (Allah sa fie multumit de el!) ca profetul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: "Pentru Allah exista doua neamuri de oameni." Au spus: "Cine sunt acestia, o, profet al lui Allah?" A raspuns: "Neamul Coranului este neamul lui Allah si "khaasatihi" (adica ceea ce ii este apropiat, specific Lui – intr-o traducere aproximativa)." (hadis corect – "sahih" – consemnat de Nisaa'iy si Ibn Maageah si Al-Haakim)

- A fost relatat de Ibn Mas'uud (Allah sa fie multumit de el!) ca profetul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: "Cine citeste o litera din Cartea lui Allah are (consemnata) pentru ea o fapta buna, iar pentru acea fapta buna inca zece asemenea ei; nu spun ca "alif, laam, mym" sunt o singura litera, ci "alif" o litera (de sine  statatoare), "laam" o litera, iar "mym" alta litera. (hadis corect – "sahih" consemnat de At-Tirmidzy si Al-Haakim)

- A fost relatat de A'ishah (Allah sa fie multumit de ea!) ca profetul lui Allah (Pacea si i binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: "Cel iscusit in privinta  Coranului este alaturi de "ingerii cei nobili" (traducere aproximativa a formulei in limba araba "as-sufarah al-kiraam al-bararah") iar acela care citeste si se poticneste in citirea lui si aceasta reprezinta o greutate pentru el are o rasplata dubla." (hadis convenit asupra lui)

- A fost relatat de Inb Mas'uud ca profetul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: "Cel care  este bucuros ca il iubeste pe Allah si pe trimisul Sau, sa citeasca Coranul." (hadis bun –"hasan",   consemnat de Abu Na'ym in  "Al-Halyah" si Al-Byhqy in "Shu'ab al-'iman")

- A fost relatat de Abu Hurayrah (Allah sa fie multumit de el!) ca trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: "Nu s-a intalnit un grup de oameni intr-una dintre Casele lui Allah pentru a citi Cartea lui Allah si a o studia impreuna, fara a se pogori asupra lor linistirea (pacea), a-i impresura binecuvantarea (milostivirea lui Allah), a-i inconjura ingerii si a-i pomeni Allah printre cei care sunt la El." (consemnat de Muslim si Abu Daauud)

- A fost relatat de 'Abdullah ibn 'Amruu ibn Al-'Aaas (Allah sa fie multumit de ei!) ca trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: "I se spune insotitorului Coranului: Citeste si inalta-te si recita asa cum recitai in Viata Pamanteasca ("dunyaa"), caci, cu adevarat, locul tau este la ultimul verset citit." (hadis corect –"sahih"- consemnat de Tirmidzy si Abu Daauud si Ibn Maageah)

- A fost relatat de 'Omar ibn Al-Khataab (Allah sa fie multumit de el!) ca trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantare lui Allah fie asupra sa!) a spus: "Cu adevarat, Allah ii inalta prin aceasta Carte pe unii oameni si ii rataceste pe altii." (consemnat de Muslim si Ibn Maageah)

- A fost relatat de 'Aqabah ibn 'Aaamer ca Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a venit la ei in timp ce se aflau pe As-Safah si a spus: "Care este acela dintre voi caruia i-ar placea sa mearga in fiecare zi undeva (la un "bathan aqiiq" este termenul exact mentionat in limba araba) si sa se intoarca cu doua camile tinere cu cocoase impunatoare, lipsit de orice nelegiuire ori  (de pacat de) rupere a legaturilor de  rudenie? Si noi am raspuns: "O, trimis al lui Allah cu totii ne dorim aceasta!" A spus:  "Mersul unuia dintre voi la moschee si citirea a doua versete din Cartea lui Allah este o mai mare binefacere pentru el decat doua camile, si trei mai de pret decat trei, si patru mai de pret decat patru, si (oricate ar fi, mai de pret) decat numarul lor in pui de camile." (consemnat de Muslim si Ahmed si Abu Daauud)

 

 

Eticheta recitarii Nobilului Coran

Pentru recitarea si ascultarea Coranului exista o serie de maniere pe care este preferabil ca un musulman sa si le insuseasca. Dintre acestea enumeram:

- a fi intru-totul devotat lui Allah in actul de recitare a Coranului si a se departa de fatarnicie.

 - participarea inimii, smerenia si reflectia asupra celor recitate. Allah Preainaltul a spus: "(Iata) o Carte binecuvantata pe care Noi ti-am trimis-o, pentru ca ei sa ia aminte la versetele ei si pentru ca cei care au pricepere sa chibzuiasca!"

(Sura Sad, 29)

- auzirea, ascultarea si tragerea de invataturi. Allah spune in Coran:

"Si cand este citit Coranul, atunci ascultati-l cu atentie si pastrati tacere, poate ca voi veti avea parte de indurare (de la Allah)"

(Sura Al-'A'raf, 204)

- sa fie in stare de puritate din punctul de vedere al locului, hainelor, corpului, parfumat si cu abulutiunea facuta anterior  

- folosirea "siwak" (betisorul cu care se curata dintii) conform spuselor Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!): "Parfumati-va / improspatati-va gurile prin intermediul siwak-ulu, caci cu adevarat aceasta este "modalitatea" ("turuq") Coranului" (hadis corect – "sahih" consemnat de Al-Bihqy si Sh'ab Al-'Iyman)

- recitarea Coranului intr-o maniera placuta si clara, punand accent pe respectarea regulilor de tajwid –

"…si recita Coranul cu glas taraganat si limpede!"

(Sura Al-Muzammil, 4)

- tinerea departe de tot ceea ce inseamna glume, rasete, vorbe fara rost

-   este preferabil sa se planga si chiar sa se induca plansul. A fost relatat de catre Ibn Mas'uud (Allah sa fie multumit de el!): Profetul (Pacea si binecuvantarea lui fie asupra sa!) mi-a spus: "Recita-mi Coran!" Am spus: "O, trimis al lui Allah, eu sa-ti citesc si tie ti-a fost pogorat?" A spus: "Cu adevarat iubesc sa-l ascult (recitat) de altcineva." Si i-am citit din Sura An-Nisa' pana am ajuns la acest verset (41) - "Si cum le va fi (celor nedrepti) cand vom aduce din fiecare comunitate un martor si te vom aduce pe tine, (Muhammed), martor impotriva acestora?!" -  Si a spus: "Ajunge acum!" Si cand m-am intors catre el ochii ii siroiau." (hadis convenit asupra lui)

- sa se bucure cand ajunge la versetele in care sunt pomenite binecuvantari, sa caute adapost la Allah cand sunt pomenite pedepsele, sa il pomeneasca pe Allah cand ajunge la versete de "tesbih" (pomeniri), iar daca trece de versete in care sunt rugi sa se roage, si daca trece de versete de "istighafar" (cerere de iertare) sa isi ceara iertare urmand astfel exemplul profetului lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!)

- indreptarea catre "qiblah" (directia Mekkah)

- infrumusetarea vocii in citirea Nobilului Coran.

- sa nu amestece intre diversele modalitati de recitare a Coranului si sa aleaga o modalitate anume a carui lant de transmitatori sa fie legat de trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!), pe care sa si-o insuseasca si sa o urmeze in recitare; in ceea ce ii priveste insa pe cei cunoscatori a mai multor modalitati de recitare, numai in cazul in care o fac in scop didactic, se pot opri la versetele asupra carora exista deosebiri intre diferite modalitati de recitare si sa le exemplifice.

- sa puna in practica invatamintele Nobilului Coran, urmand astfel exemplul profetului Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) despre care Um al-mu'minyn – 'Aayshah (Allah sa fie multumit de ea!)   a  spus: "Era trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) caracterul sau Coranul." (hadis consemnat de Ahmed si Muslim)

- este preferabila recitarea Coranului in grup

 

2. DESPRE TAJWID

Definitia tajwid-ului

* Din punct de vedere lingvistic, "tajwid"-ul inseamna imbunatatire / infrumusetare si desavarsire / buna cunoastere 

* Din punct de vedere practic: "tajwid"-ul inseamna a pronunta corect fiecare litera, atat din punctul de vedere al calitatilor sale originare (de sine statatoare) cat si din punctul de vedere al calitatilor sale ocazionale (care decurg din contextul in care se afla)

Tajwid-ul - stiinta nobila

* Tajwid-ul este dintre cele mai nobile si sfinte stiinte datorita legaturii sale cu Cuvantul lui Allah.    

A fost relatat de 'Umm al-mu'minyn, A'ishah (Allah sa fie multumit de ea!) ca profetul lui Allah (Pacea si  binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: "Cel iscusit in privinta  Coranului este alaturi de "ingerii cei nobili" (termenul exact consemnat este de "as-sufarah al-kiraam al-bararah") iar acela care citeste si se poticneste in citirea lui si aceasta reprezinta o greutate pentru el are o rasplata dubla." (hadis convenit asupra lui)

Formele tajwid-ului

- Tajwid teoretic – care presupune cunoasterea regulilor si legilor de recitare a Coranului pe care le-au stabilit oamenii de stiinta ai tajwid-lui;

- Tajwid practic – care reprezinta pronuntia corecta a litererelor si cuvintelor coranice si evidentierea (punerea in practica) a calitatilor lor originare (aflate in natura literei) precum si a celor contextuale (derivate din contextul in care litera/cuvantul se afla). Insusirea acestei forme de tajwid este obligatorie pentru fiecare musulman matur (in sensul ca a ajuns la varsta de pubertate) si in deplinatatea facultatilor mintale, care doreste sa citeasca sau sa memoreze anumite versete din Nobilul Coran, fie ele multe sau putine.

Originea stiintei tajwid-ului

Modalitatea adecvata de citire a Coranului a fost preluata de catre Profet (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) prin intermediul revelatiei (Ingerul Gibryl – Pacea lui Allah fie asupra sa!); de catre companionii Profetului (Allah sa fie multumit de ei!) din modalitatea in care Profetul recita; preluat de la acestia de catre generatia de dreptcredinciosi care a urmat dupa ei si de marii invatati in stiinta recitarii Coranului pana cand a ajuns in zilele noastre printr-un lant de transmitatori de incredere.

Obiectul cunoasterii in stiinta tajwd-ului

Obiectul cunoasterii in cazul stiintei tajwid-ului il reprezinta cuvintele coranice din punctul de vedere al oferirii fiecarei litere a calitatilor sale originare si ocazionale.

Beneficiul si scopul studierii tajwid-ului

* Beneficiul studierii tajwid-ului este indepartarea rostirii deformate si gresite in recitarea Nobilului Coran.

* Scopul studierii tajwid-ului este multumirea lui Allah Preaslavitul si Preinaltul si castigarea fericirii in aceasta viata si in viata de apoi.

Evidente existente in "sunnah"(traditiile) Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) privind obligativitatea citirii Coranului urmand regulile de tajwid

Cand 'Anas (Allah sa fie multumit de el!) a fost intrebat cum recita Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) Coran, a spus: "(Recitarea sa) era alungire, alungire ("maddan,maddan"). Apoi a citit "In numele lui Allah, Cel Milostiv, Indurator"; pronuntand in forma alungita "in numele lui Allah" si in forma alungita "Cel Milostiv", si in forma alungita "Indurator". (consemnat de Bukhary)

A fost relatat de 'Umm Salamah (Allah sa fie multumit de ea!) ca trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) se oprea (la sfarsitul fiecarui verset) in recitarea sa, spunand: "Lauda lui Allah, al lumilor Stapanitor", apoi se oprea, apoi spunea:"Cel Milostiv, Indurator", apoi se oprea. (consemnat de 'Ahmed si 'Abu Daauud si Tirmidzy.

Si au convenit oamenii de stiinta islamica in totalitatea lor, inca din timpul Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) si pana in zilele noastre asupra obligativitatii recitarii Nobilului Coran urmand regulile de tajwid de catre cei care au posibilitatea de a face aceasta.

Evidente existente in Nobilul Coran privind obligativitatea recitarii Coranului urmand regulile de tajwid

A spus Allah Preainaltul in Cartea Sa: "…si recita Coranul cu glas taraganat si limpede!" [in transcriere fonetica din limba araba – "ua rattil al-qur'aana tartillaa"]

'Aly ibn Aby Taalib (Allah sa fie multumit de el!) a spus: "Psalmodierea" ("at-tartil") presupune  pronuntia corecta a literelor si evidentierea calitatilor originare, precum si a celor contextuale ale acestora si cunoasterea modalitatii in care se cere a fi facuta oprirea la anumite versete/cuvinte."  

De  asemenea, spune Preainaltul: "Aceia carora le-am dat Cartea (referire la iudeii si crestinii care s-au convertit la islam) vor recita (Coranul) asa cum trebuie sa fie recitat (adica vor aplica prescriptiile lui intocmai), caci aceia cred in el, iar cei care nu cred in el, aceia sunt pierzatori."

(Sura Al-Baqara: 121)

"Noi suntem datori cu strangerea lui si cu recitarea lui (adica: cu strangerea lui in inima ta, o, Muhammed, pentru a nu scapa nimic din el) / Iar cand noi il vom recita, urmeaza recitarea ta (adica: urmareste recitarea ingerului revelatiei, Gibryl, atunci cand el va recita Coranul)"

(Sura Al-Qiyamah, 17-18)  

Opusul tajwid-ului – "al-lahen"

Din punct de vedere lingvistic "al-lahen" inseamna deviere si deformare, ceea ce din punct pe vedere practic presupune greseala si devierea de la ceea ce se presupune a fi corect din punctul de vedere al regulilor de recitare a Coranului.

Formele greselilor de recitare a Coranului ("lahen")

In functie de aspectul asupra caruia s-a produs deformarea, "lahen"-ul poate fi de doua feluri, si anume: greseala   de pronuntie ("al-lahen al-gely") si greseala de aplicare a regulilor de tajwid ("al-lahen al-khafy").

"Al-lahen al-gely" presupune o greseala in pronuntie care duce la transformarea literelor intr-o maniera atat de evidenta incat este vizibila atat pentru cunoscatori cat si pentru oricine altcineva; presupunand o deviere atat  de    la constructia (forma de baza) a cuvantului, cat si in semnificatie. Aceasta se poate manifesta in forma inlocuirii unei litere cu o alta, ori inlocuirea unei vocale ("harakah") cu o alta, adaugarea sau eliminarea unor litere in timpul recitarii, ingrosarea literelor care se cere a fi pronuntate in forma slaba/subtire si invers.

"Al-lahen al khafy" se refera la o deviere de la aplicarea regulilor de tajwid, dar care nu duce la modificarea intelesului (de baza) al celor citite si pentru aceasta nu este sesizata decat de catre cei care au cunostinte in ceea ce priveste stiinta tajwid-ului. Aceasta se afla in legatura, nu cu corectitudinea pronuntiei, ci cu desavarsirea (perfectionarea) acesteia. Printre formele in care aceasta poate apare se numara: nerespectarea anumitor reguli de tajwid ori lipsa exactitatii in ceea ce priveste "cantarul / echilibrul" recitarii (cum ar fi, spre exemplu, nealungirea corecta a anumitor litere).

Verdictul teologiei islamice pentru "lahen"

Din punctul  de vedere al reglementarilor teologiei islamice, verdictul pentru complacerea in recitarea intr-o forma eronata a versetelor / cuvintelor coranice sau deformarea intentionata a acestora este considerata "pacat" ("ithem").

In aceasta ordine de idei, in ceea ce priveste recitarea Coranului oamenii se impart in trei categorii:

- cel care infrumuseteaza si perfectioneaza, considerat "recompensat" – el recita Coranul intr-o forma adecvata, aplicand regulile de tajwid. Acesta este cel despre care trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: "Cel iscusit in privinta  Coranului este alaturi de "ingerii cei nobili" (termenul exact consemnat este de "as-sufarah al-kiraam al-bararah" -  cu voia lui Allah, vom reveni cu o traducere mai exacta)".

- cel care greseste, dar are anumite motive din care decurge aceasta (cum ar fi existenta anumitor deficiente de vorbire sau negasirea cuiva care sa-l invete), considerat "scuzat/ motivat" pentru ca Allah nu ii cere unui om mai mult decat poate face, dar fiecare are obligatia de a se stradui atat cat ii sta in putinta. El este acela pe care Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) l-a avut in vedere cand a spus: "Acela care citeste si se poticneste in citirea lui si aceasta reprezinta o greutate pentru el are o rasplata dubla."

- cel care nu are nici un motiv sa greseasca, considerat "vinovat/pacatos" pentru ca el este capabil sa recite Coranul intr-o forma corecta, dar nu o face.

 

3. INVATA AFLABETUL ARAB

3.1. PLANUL CURSULUI PENTRU INVATAREA ALFABETULUI ARAB

Alfabetul arab

Numele si sunetele literelor in limba araba

Descrierea sunetului literelor in limba araba

Distributia limbii arabe pe glob

Cifrele in limba araba

Cum se scriu literele in limba araba

Forma de scriere a literelor in functie de pozitia ocupata in structura cuvantului

Litere care nu se leaga cu literele urmatoare acestora

Vocalele scurte – "harakaat"

Vocalele scurte dublate – "tanuiyn"

Consoane fara vocale – "sukun"

Vocalele lungi – literele de madd

Cand "Uau" este litera de madd si cand "Uau" nu este litera de madd

Cand "Ya" este litera de madd si cand "Ya" nu este litera de madd

Litere duble – "shaddah"

"Ta marbutah"si "Ta mubassatah"

Recunoasterea "Hamzet uasl" din "AL at-ta'aryf" si "Hamzet qata'a"

"Alif maqsurah" si modul de scriere in Coran a lui "Ya" la sfarsitul cuvantului

"Al-Khuruuf as-saghyrah"

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Alfabetul arab

 

 

 

Numele si sunetele literelor in limba araba

forma 

 individuala

a literei  

 

 

numele literei

 

sunetul literei

(modul de pronuntie a acesteia)

 

 

 

 

 

ا     

  

 

 

alif

a 

 

 ب 

 

 

 

ba  

 b

 

 ت 

 

 

 

ta  

 t

 

 ث 

 

 

 

tha

 th

 

 ج 

 

 

 

gīm

 gi

 

 ح 

 

 

 

 ha  

 h ("ragusit")

 

 خ 

 

 

 

 kha

 kh  

 

 د 

 

 

 

 dal

 d

 

 ذ 

 

 

 

 dzal

 dz

 

 ر 

 

 

 

 ra

 r

 

 ز 

 

 

 

zay

 z

 

 س 

  

 

 

 sin

 s

 

 ش 

 

 

 

 shin

 sh

 

 ص 

 

 

sad

 s (gros, puternic pronuntat)

 

 ض 

 

 

 

 dad

 d (gros, puternic pronuntat)

 

 ط 

 

 

 

 ta

t (gros, puternic pronuntat)

 

 ظ 

 

 

 

 dza

 dz (gros, puternic pronuntat)

 

 ع 

 

 

 

 'ayn

'a (laringeal)

 

 غ 

 

 

 

 ghayn

gh (laringeal)

 

 ف 

 

 

 

 fa  

 f

 

 ق 

 

 

 

 qaf

q

 

 ك 

 

 

 

 kaf

k 

 

 ل 

 

 

 

lam

l 

 

 م 

 

 

 

mim

m

 

 ن 

 

 

 

nun

n

 

 ه 

 

 

 

 ha

 h

 

 و 

 

 

 

uau

 u

 

 ي 

 

 

 

 ya  

 y

 

 

 

 

 

 

 

Descrierea sunetului literelor in limba araba (wikpedia)

litera             

se citeste         

descrierea sunetului literei

ء

consoană oclusivă, glotală, sonoră

ا

Ā

vocală lungă, medială, deschisă

ب

B

consoană oclusivă, labială, sonoră

ت

T

consoană oclusivă, alveolară, surdă

ث

Th

consoană fricativă, interdentală, surdă

ج

Ğ

consoană africată, prepalatală, sonoră

ح

H

consoană spirantă, faringală, surdă

خ

Kh

consoană spirantă, velară, surdă

د

D

consoană oclusivă, alveolară, sonoră

ذ

Đ

consoană fricativă, interdentală, sonoră

ر

R

consoană vibrantă, apicală, alveolară, sonoră

ز

Z

consoană siflantă, dentală, sonoră

س

S

consoană siflantă, dentală, surdă

ش

Š

consoană șuierătoare, prepalatală, surdă

ص

S

consoană siflantă, dentală, surdă, velarizată

ض

D

consoană oclusivă, alveolară, laterală, sonoră, velarizată

ط

T

consoană oclusivă, alveolară, surdă, velarizată

ظ

Z

consoană fricativă, interdentală, sonoră, velarizată

ع

consoană fricativă, faringală, sonoră

غ

Ġ

consoană spirantă, velară, surdă

ف

F

consoană fricativă, labială, surdă

ق

q

consoană oclusivă, postpalatală, sonoră

ك

K

consoană oclusivă, postpalatală, surdă

ل

L

consoană fricativă, laterală, sonoră

م

M

consoană oclusivă, labială, sonoră, nazală

ن

N

consoană oclusivă, alveolară, sonoră, nazală

ه

H

consoană spirantă, laringală, surdă

و

W

consoană constrictivă bilabio-velară, sonoră

Ū

vocală lungă, posterioară, închisă

ي

Y

consoană constrictivă, medio-palatală, sonoră

Ī

vocală lungă, anterioară, închisă

 

Distributia alfabetului arab pe glob

 

* cu verde inchis: este singurul alfabet oficial

* cu verde deschis: se foloseste oficial impreuna cu alte scrieri

 

 

 

 

Cifrele in limba araba

0

 

sifr

 

10

 

'ashrah

1

 

uahid

 

20

 

'ashruun

2

 

ithnaan

 

30

 

thelatuun

3

 

thelatah

 

40

 

'arb'auun

4

 

'arb'ah

 

50

 

khamsuun

5

 

khamsah

 

100

 

myah

6

 

sittah

 

 

 

 

7

 

sab'ah

 

 

 

 

8

 

thamaaniah

 

 

 

 

9

 

tis'ah

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Forma de scriere a literelor in functie de pozitia ocupata in structura cuvantului

In limba araba scrierea se face incepand de la dreapta spre stanga, iar literele se scriu legate intre ele la dreapta si la stanga de literele care le preced, precum si de cele care le succed in structura aceluiasi cuvant. Astfel, fiecare litera va cunoaste mai multe forme de a fi scrisa, in functie de locul pe care il ocupa in structura cuvantului din care face parte. In acest fel, majoritatea literelor vor cunoaste patru forme de scriere, dupa cum urmeaza: forma individuala, forma de scriere la inceputul cuvantului, forma de scriere la mijlocul cuvantului, forma de scriere la sfarsitul cuvantului.

Formele de scriere a literelor in limba araba (1)

 

Formele de scriere a literelor in limba araba (2)

 

Formele de scriere a literelor in limba araba (3)

 

Formele de scriere a literelor in limba araba (4)

 

Formele de scriere a literelor in limba araba (5)

 

 

 

Formele de scriere a literelor in limba araba (6)

 

Formele de scriere a literelor in limba araba (7)

 

Formele de scriere a literelor in limba araba (8)

 

Formele de scriere a literelor in limba araba (9)

 

 

 

Formele de scriere a literelor in limba araba (10)

 

 

Litere care nu se leaga cu literele din stanga lor

In limba araba literele se leaga intre ele la dreapa si la stanga, cu literele precedente si respectiv urmatoare acestora in cazul in care apartin aceluiasi cuvant. Exceptie fac urmatoarele sase litere, care se leaga cu literele anterioare acestora, dar nu se leaga cu literele urmatoare lor  in structura cuvantului din care fac parte.

 

 

Vocalele scurte – "harakaat"

In limba araba, literele de sine statatoare (calificate in unele traduceri ca si "consoane") pot aparea in structura a diferite cuvinte fie singure ("sakinah"), fie insotite de anumite vocale.

In limba araba exista trei vocale scurte, cunoscute sub numele de "fathah" – scrisa deasupra literei,de la dreapta spre stanga, ca o liniuta usor  inclinata si citita ca un "a" scurt; "kasrah" – scrisa dedesubtul literei, de la dreapta spre stanga, ca o liniuta usor inclinata si se citeste ca un "i" scurt; "dammah" – scrisa deasupra literei ca  o litera "uau" in miniatura usor inclinata spre partea dreapta si se citeste ca un "u" scurt.

Astfel: litera "ba" care are "fathah" se va citi "ba" بَ

            litera "ba" care are "kasrah" se va citi "bi" بِ

            litera "ba" care are "dammah" se va citi "bu" بُ

 

Vocalele scurte dublate – "tanuiyn"

Din punctul de vedere al modului de scriere, "tanuin"-ul reprezinta doua vocale scurte ("harakaat"-uri) scrise impreuna. Pronuntia, insa, se face prin rostirea primei vocale scurte, cea de a doua, transformandu-se, numai in pronuntie, in "nun"; astfel, "tanuiyn fathah"(2 de "fathah") se va citi "an", "tanuiyn kasrah" (2 de "kasrah") se va citi "in", iar "tanuiyn dammah" (2 de "dammah") se va citi "un".

Ca regula generala, "tanuiyn"-ul este prezent numai la sfarsitul cuvintelor substantive, substituind articolul hotarat "al at-ta'aryf" (adica, nu este posibil ca, in acelasi timp, un substantiv sa aiba si "al at-ta'aryf" si "tanuiyn").

Este important de specificat faptul ca, daca pentru "tanuiyn dammah" si "tanuiyn kasrah" scrierea acestora se face direct pe ultima litera a cuvantului, pentru "tanuiyn fathah"este nevoie de suport de "alif" pentru scrierea celor doua "harakaat", exceptie facand "ta marbutah","alif maqsurah" si "hamzah" scrisa la sfarsitul cuvantului, care suporta "tanuiyn fathah" si nu au nevoie de suportul de "alif".

الحمد         حمدٍ=ح+م+دِ+ن    حمدٌ=ح+م+دُ+ن   حمداً=ح+م+دَ+ن

بقرةً   هدىً   بناءً

 

Litere fara vocale – "sukun"

Pentru a forma cuvinte care sa poata fi pronuntate cu usurinta, consoanele sunt insotite de vocale scurte (harakat), existand insa si cazuri in care acestea nu insotesc anumite litere existente in structura a diverse cuvinte. Daca  literele insotite de vocale scurte (harakaat) se numesc "mutaharrikah", literele libere de "harakaat" (neinsotite de vocale scurte) se nu numesc "sakinah", adica avand "sukun", indiciul pentru absenta unei vocale scurte care sa o insoteasca in cazul respectivei litere si pronuntia acesteia de sine statatoare (astfel, vom pronunta numai sunetul literei in cauza fara a o insoti de nici o vocala).

Daca in scrierea araba obisnuita semnul pentru "sukun" este un cerculet pus deasupra literei "saakinah" in scrierea Nobilului Coran pentru a indica absenta "haraakaat"-urilor in cazul unei litere se foloseste "un cap de kh minuscul" scris deasupra literei "saakinah", indicand astfel ca litera respectiva este "khaaly min-l-harakah", adica "libera de/fara  vocale".

ٱلۡحَمۡدُ لِلَّهِ رَبِّ ٱلۡعَـٰلَمِينَ

الحَمْد

Ca regula generala, in limba araba, nu exista cuvinte care incep cu "sukun", si aceasta pentru usurarea pronuntiei, a rostirii, cuvantului respectiv.

Vocalele lungi – literele de madd

Literele de madd reprezinta acele litere ale caror sunete se pot alungi mai mult de doua marimi, in functie de context. Acestea sunt "alif","uau" si"ya".

Conditiile pentru ca acestea sa fie litere de madd sunt urmatoarele:

- "alif" este litera de madd numai daca este intalnita in structura cuvantului "saakinah", iar litera anterioara ei este insotita de "fathah"

- "uau" este litera de madd numai daca este intalnita in structura cuvantului "saakinah", iar litera anterioara ei este insotita de "dammah'

- "ya" este litera de madd numai daca este intalnita in structura cuvantului "saakinah", iar litera anterioara ei este insotita de "kasrah"

"Makhaaregi huruf-l-madd" (locul din care sunt pronuntate literele de madd) este "al geauf" (locul gol din interiorul gatului nostru, de unde respiram).

ٱلَّذِينَ يُؤۡمِنُونَ بِٱلۡغَيۡبِ وَيُقِيمُونَ ٱلصَّلَوٰةَ وَمِمَّا رَزَقۡنَـٰهُمۡ يُنفِقُونَ (٣) وَٱلَّذِينَ يُؤۡمِنُونَ بِمَآ أُنزِلَ إِلَيۡكَ وَمَآ أُنزِلَ مِن قَبۡلِكَ وَبِٱلۡأَخِرَةِ هُمۡ يُوقِنُونَ (٤)

 

 

Cand "Uau" este litera de madd si cand "Uau" nu este litera de madd

 Conditia ca "uau" sa fie litera de madd este aceea ca ea sa fie "saakinah", iar litera precedenta acesteia in structura cuvantului din care face parte sa fie insotita de "dammah". Ca litera de madd, "uau" se pronunta / iese din "geauf" (locul gol din interiorul gatului, de unde respiram) si se supune regulilor de madd, sunetul sau putand fi alungit mai mult de doua marimi/lungimi de sunet, in functie de context.

 Atunci cand este, insa, insotita de o vocala scurta, litera "uau" nu este litera de madd, sunetul sau neputand fi alungit

si avand ca "makhragi" (loc de pronuntie) buzele.

 

وَيُقِيمُونَ ٱلصَّلَوٰةَ وَمِمَّا رَزَقۡنَـٰهُمۡ يُنفِقُونَ

Cand "Ya" este litera de madd si cand "Ya" nu este litera de madd

Conditia ca "ya" sa fie litera de madd este aceea ca ea sa fie "saakinah", iar litera precedenta acesteia in structura cuvantului din care face parte sa fie insotita de "kasrah". Ca litera de madd, "ya" se pronunta / iese din "geauf" (locul gol din interiorul gatului, de unde respiram) si se supune regulilor de madd, sunetul sau putand fi alungit mai mult de doua marimi/lungimi de sunet, in functie de context.

 Atunci cand este, insa, insotita de o vocala scurta, litera "ya" nu este litera de madd, sunetul sau neputand fi alungit si avand ca "makhragi" (loc de pronuntie) partea posterioara a limbii.

ٱلصَّـٰلِحِينَ

يُبَشِّرُكَ

 

Litere duble – "shaddah"

In scrierea limbii arabe semnul de " shaddah" este folosit pentru a indica existenta in pronuntie a doua litere de acelasi fel, prima avand "sukun" (adica libera de existenta oricarei vocale), iar a doua avand "harakah", adica fiind insotita de una dintre vocalele scurte "fathah"- "a", "kasrah"- "i" sau "dammah" – "u".

Exemplu:

*cuvantul " 'anna" scris ("hamzah cu fathah"+"nun cu shaddah si fathah") se va citi ("hamzah cu fatha"+"nuun cu sukuun"+"nun cu fathah")

أَنَّ = أَ+نْْ+نَ

*cuvantul " 'amma" scris (" 'ain cu fathah"+"mim cu shaddah si fathah" se va citi (" 'ain cu fathah"+"mim sukuun"+"mim cu fathah")

عَمَّ = عَ+مْ+مَ                           

*cuvantul "rabbihim" scris ("ra cu fatha"+"ba cu shaddah si kasrah"+"ha cu kasrah"+"mim cu sukuun") se va citi ("ra cu fatha"+"ba cu sukuun"+ "ba cu kasrah"+"ha cu kasrah"+"mim cu sukuun")

رَبِّهِمْ = رَ+ب+ْب+ِه+ِمْ                      

"Ta marbutah"si "Ta mubassatah"

Din punctul de vedere al modului de scriere, "Ta mubassatah" este "ta"-ul obisnuit, cea de a treia litera a alfabetului arab, in timp ce "Ta marbutah" are forma de scriere a lui "Ha", cu 2 puncte deasupra, ca si "ta mubassatah".

Diferentierea intre aceste doua litere de sine statatoare se poate face avand in vedere urmatoarele aspecte:

 

                         Ta mubassatah                   

                                     Ta marbutah

*Este prezenta in structura cuvintelor substantive ,   verbe si litere

* Este prezenta numai in structura cuvintelor substantive, fiind, in principiu, indiciul pentru substantivele de feminin singular

*Se poate afla la inceputul, sfarsitul sau mijlocul cuvintelor

*Prezenta numai la sfarsitul cuvintelor

*Se citeste intotdeauna "ta"

*Daca exista un alt cuvant urmator cuvantului care o contine de care sa se lege in pronuntie, se va citi "ta" cu "harakaat"-urile de rigoare

*Daca, insa, se opreste vorbirea la cuvantul care o contine, atunci se va citi ca un "Ha saakin"

 

Sa luam ca exemplu "suratu-l-baqarah" – atat cuvantul 'surah", cat si cuvantul "baqarah" au ca ultima litera "ta marbutah", citit insa diferit in functie de oprirea sau nu a vorbirii la cuvantul care o contine. Astfel, pentru ca nu ne vom opri la cuvantul "surah", "ta marbuta" va fi citit ca "ta", cu "harakaat"-urile de rigoare, in cazul de fata "dammah", iar pentru cuvantul 'baqarah", la care ne vom opri din vorbire, "ta marbutah" va fi pronuntat "ha saakin". 

سُوۡرَةُ البَقَرَة

بِسۡمِ ٱللهِ ٱلرَّحۡمَـٰنِ ٱلرَّحِيمِ

الٓمٓ (١) ذَالِكَ ٱلۡڪِتَـٰبُ لَا رَيۡبَ‌ۛ فِيهِ‌ۛ هُدً۬ى لِّلۡمُتَّقِينَ (٢)

Recunoasterea "Hamzet uasl" din "AL at-ta'aryf" si "Hamzet qata'a"

In limba araba, problematica diferentierii intre "hamzet uasl" si "hamzet qata'a" si a modului de citire a acestora este complexa. In acest stadiu al studiului, insa, nu ne propunem decat sa putem identifica prima litera a articolului hotarat "al at-ta'aryf" ca fiind "hamzet uasl" si nu "alif". Avand in vedere acest fapt, vom urma in pronuntia acestuia regulile specifice "hamzet uasl".

Daca "hamzet qata'a" se scrie folosind semnul bine cunoscut al literei "hamzah", "hamzet uasl" se scrie sub forma unei litere "alif".

Din punctul de vedere al scrierii, cele doua tipuri de "hamzah" sunt fixe, indiferent daca, cuvantul care contine "hamzah" este cuvantul cu care se incepe vorbirea sau el este precedat de un  alt cuvant. In ceea ce priveste, insa, modul de pronuntie, in timp ce "hamet qata'a" este fixa, adica  pronuntata, indiferent daca vorbirea se incepe cu cuvantul care are ca prima litera "hamzet qata'a" sau cu un cuvant anterior acestuia, "hamzet uasl" nu se va pronunta decat in cazul in care vorbirea se incepe cu cuvantul care o contine, in cazul in care exista un cuvant anterior acesteia ea disparand din pronuntie.

Sa luam ca exemplu cateva cuvinte din Surat al-Fatihah

ٱلۡحَمۡدُ لِلَّهِ رَبِّ ٱلۡعَـٰلَمِينَ

ٱهۡدِنَا ٱلصِّرَٲطَ ٱلۡمُسۡتَقِيمَ

Daca in cazul "Al-hamdu lillah" – "hamzet uasl" se va pronunta pentru ca aceasta se afla la inceputul vorbirii, nefiind, deci, precedata de un cuvant premergator acesteia, pentru " 'ihdyna siraata-l-mustaqym" ("al-mustaqym") "hamzet uasl" din articolul hotarat "al" ("al at-ta'aryf") din cuvantul (al-mustaqim) nu va fi pronuntata, pentru ca, cuvantul care o contine este precedat de un alt cuvant de care se va lega in pronuntie.

Pentru usurinta deosebirii "hamzet uasl" de "alif" trebuie avut in vedere faptul ca "hamzet uasl" nu se scrie decat la inceputul cuvintelor si are,  in  scrierea Nobilului Coran, intotdeauna deasupra sa un inceput de "sad" (litera prezenta in cuvantul "uasl" in limba araba).        

"Alif maqsurah"si modul de scriere in Coran a lui "Ya" la sfarsitul cuvantului

In afara lui "alif mamduudah" (cu care suntem mai familiarizati ), in limba araba mai exista si o alta forma de "alif" care este identical, ca si forma de scriere, unei litere "ya, dar fara punctele de rigoare; iar ca si sunet se pronunta ca si "alif mamdudah" – "aa").

 

In scrierea Nobilului Coran litera "ya" atunci cand este scrisa la sfarsitul cuvantului se scrie fara puncte, semanand astfel cu un "alif maqsuurah". Diferenta intre "alif maqsurah" si "ya" scrisa la sfarsitul cuvantului in scrierea Coranului se poate face in functie de context, de cunoasterea cuvantului care este citit sau de observarea unei litere cu "fathah" care, de obicei, il precede pe "alif maqsurah", precum si existenta unui "alif saghirah" (minuscul) deasupra acestuia.

 

 

وَٱلضُّحَىٰ (١) وَٱلَّيۡلِ إِذَا سَجَىٰ (٢) مَا وَدَّعَكَ رَبُّكَ وَمَا قَلَىٰ (٣)وَلَلۡأَخِرَةُ خَيۡرٌ۬ لَّكَ مِنَ ٱلۡأُولَىٰ (٤) وَلَسَوۡفَ يُعۡطِيكَ رَبُّكَ فَتَرۡضَىٰٓ (٥) أَلَمۡ يَجِدۡكَ يَتِيمً۬ا فَـَٔاوَىٰ (٦) وَوَجَدَكَ ضَآلاًّ۬ فَهَدَىٰ (٧) وَوَجَدَكَ عَآٮِٕلاً۬ فَأَغۡنَىٰ (٨)

 

قَالُواْ هَـٰذَا ٱلَّذِى رُزِقۡنَا مِن قَبۡلُ‌ۖ

 

 

Al-Huruuf as-saghyrah

 Denumirea de "al-huruf as-saghirah" este atribuita literelor de madd (alif, uau, ya) care sunt scrise intr-o forma minuscula in "forma othmaniana" de transcriere a textului Nobilului Coran, dar sunt citite in mod normal, ca orice alt alif, uau sau ya.

Este vorba despre acele litere care sunt parte de sine statatoare a anumitor cuvinte, dar in timpul unitizarii modului de scriere a Coranului in timpul califatului lui Othmaan ibn 'Aafaan au fost lasate deoparte (nescrise).

Ca de exemplu:

ذَٲلِكَ ٱلۡڪِتَـٰبُ لَا رَيۡبَ‌ۛ فِيهِ‌ۛ هُدً۬ى لِّلۡمُتَّقِينَ

وَيَقۡطَعُونَ مَآ أَمَرَ ٱللَّهُ بِهِۦۤ أَن يُوصَلَ‌

إِنَّهُ ۥ هُوَ ٱلتَّوَّابُ ٱلرَّحِيمُ

Observatie: in textul Coranului "uau as-saghirah" si "ya as-saghirah" se scriu in partea jos, pe rand, si nu sus, asa cum s-au scris in exemplele anterioare; pentru a vedea textul coranic din care au fost extrase exemplele vezi versetele 2, 27 si 38 din Surat al-Baqarah.

 

 

3.2 MATERIALE AJUTATOARE PENTRU INVATAREA  ALFABETULUI ARAB

Literele alfabetului neordonate (1)

 

 

 

 

 

 

Alif, ba, ta, tha - exercitii

 

Gim, ha,kha - exercitii

 

Ain,ghain, fa, qaf, kaf exercitii

 

Dad,Ta, Dza exercitii

 

D, dz, r, z exercitii

 

Lam,mim,nun, uau,ia,hamzah exercitii

 

Plansa cuvinte care incep cu literele alfabetului arab; neordonate

 

 

 

 

Exercitii de citire (1)

 

Exercitii de citire (2)

 

Exercitii de citire (3)

 

Exercitii de citire (4)

 

Exercitii de citire (5)

 

Exercitii de citire (6)

 

 

 

Exercitii simple de citire

 

 

 

 

 

 

 

 

Modalitatea de scriere a literelor in functie de pozitia ocupata in structura cuvantului

 

 

 

 

 

 

4.INVATA SA RECITI CORAN

4.1. PRIMUL MODUL

4.1.1. PLANUL CURSULUI PENTRU PRIMUL MODUL

Semne / indicii existente in Nobilul Coran

Literele solare si literele lunare

Lam mushaddadah

Nun mushaddadah si mym mushaddadah. Ghuna si nivelele acesteia

Modalitatile de pronuntie ale consoanei "ra'

Regulile lui nun sakin si tanuyn

Al-Idzhar - Manifestarea

Al-Idgham - Asimilarea

Al-Iqlab - Modificarea

Al-Ikhfa - Diminuarea sunetului

Regulile lui mym sakin

Al-Idgham ash-shafauy

Al-Ikhfa'a ash-shafauy

Al-Idzhar ash-shafauy

Semne / simboluri existente in Nobilul Coran

In textul Coranului exista diverse semne / simboluri, menite sa-l ajute si sa-i usureze demersul celui care recita Coranul si sa sporeasca calitatea recitarii acestuia. Intre acestea amintim:

ۘ

indica obligatia de a te opri

ۙ

indica interzicerea opririi la respectivul pasaj pentru a nu schimba intelesul celor citite

فَسِيحُواْ فِى ٱلۡأَرۡضِ أَرۡبَعَةَ أَشۡہُرٍ۬ وَٱعۡلَمُوٓاْ أَنَّكُمۡ غَيۡرُ مُعۡجِزِى ٱللَّهِ‌ۙ وَأَنَّ ٱللَّهَ مُخۡزِى ٱلۡكَـٰفِرِينَ (٢)

ۖ

indica un pasaj la care te-ai putea opri, dar pentru completarea sensului este preferabila continuarea

هَـٰٓؤُلَآءِ قَوۡمُنَا ٱتَّخَذُواْ مِن دُونِهِۦۤ ءَالِهَةً۬ۖ لَّوۡلَا يَأۡتُونَ عَلَيۡهِم بِسُلۡطَـٰنِۭ بَيِّنٍ۬ۖ فَمَنۡ أَظۡلَمُ مِمَّنِ ٱفۡتَرَىٰ عَلَى ٱللَّهِ كَذِبً۬ا (١٥)

 

ۗ

فَلَمَّا جَآءَ أَمۡرُنَا نَجَّيۡنَا صَـٰلِحً۬ا وَٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ مَعَهُ ۥ بِرَحۡمَةٍ۬ مِّنَّا وَمِنۡ خِزۡىِ يَوۡمِٮِٕذٍ‌ۗ إِنَّ رَبَّكَ هُوَ ٱلۡقَوِىُّ ٱلۡعَزِيزُ

indica un pasaj in care poti continua citirea, dar este preferabila oprirea acesteia pentru a nu modifica sensul

ۚ

indica permisiunea de a te opri, fiind egal din punct de vedere al sensului daca vei continua citirea sau te vei opri

وَإِذَآ أَظۡلَمَ عَلَيۡہِمۡ قَامُواْ‌ۚ وَلَوۡ شَآءَ ٱللَّهُ لَذَهَبَ بِسَمۡعِهِمۡ وَأَبۡصَـٰرِهِمۡ‌ۚ

ۛ [trei puncte in forma de piramida deasupra urmate de alte trei puncte asemenea lor]

الٓمٓ (١) ذالِكَ ٱلۡڪِتَـٰبُ لَا رَيۡبَ‌ۛ فِيهِ‌ۛ هُدً۬ى لِّلۡمُتَّقِينَ (٢)

indica faptul ca este permisa oprirea la unul dintre cele doua pasaje, dar nu si la amandoua (pentru a nu schimba sensul textului in cauza) – Vezi Surat al-Baqarah,1-2

[un zero rotunjit] pus pe litera

يُخَـٰدِعُونَ ٱللَّهَ وَٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ

indica faptul ca respectiva litera este "in plus" din punct de vedere al rostirii, adica nu se pronunta. Vezi Surat Al-Baqarah, 9.

[un zero alungit] pus pe litera

فَقَالَ أَنَا۟ رَبُّكُمُ ٱلۡأَعۡلَىٰ

indica faptul ca respectiva litera se citeste numai in cazul in care ne oprimdin citit la cuvantul care o contine, altfel fiind eliminat din pronuntia cuvantului. Vezi Surat An-Naazy'at, 24

ۡ

indica o litera "saakinah", "fara harakaat"

وَلَهُمۡ عَذَابٌ أَلِيمُۢ بِمَا كَانُواْ يَكۡذِبُونَ

ۢ

indica aplicarea regulii de " 'iqlaab"

صُمُّۢ بُكۡمٌ عُمۡىٌ۬ فَهُمۡ لَا يَرۡجِعُونَ

ٓ

indica obligativitatea aplicarii regulilor de madd

ٱلۡحَمۡدُ لِلَّهِ ٱلَّذِىٓ أَنزَلَ عَلَىٰ عَبۡدِهِ ٱلۡكِتَـٰبَ وَلَمۡ يَجۡعَل لَّهُ ۥ عِوَجَاۜ

ً

indica "idzhaar"-ul "tanuiyn"-ului; iar daca cele doua "harakaat" sunt scrise nu una peste alta ca in cazul de fata, ci una dupa alta, atunci este indicat  "al-idghaam" si "al-'ikhfaa'a". (exemplul de mai jos este pentru idzhaar)

لَا يُكَلِّفُ ٱللَّهُ نَفۡسًا إِلَّا وُسۡعَهَا‌ۚ

ٰ

Indica obligativitatea pronuntarii literelor minuscule ("al-huruuf as-saghyrah")

وَٱللَّهُ مُحِيطُۢ بِٱلۡكَـٰفِرِينَ

ۜ

Atunci cand este scris deasupra unei litere "sad" indica faptul ca este preferabil sa se pronunte "sin" in loc de "sad"; si daca este scris in partea de jos, atunci este mai indicat sa se pronunte "sad"

۩

Indica un pasaj pe care daca il citim ar trebui sa ne prosternam "sagidat-t-tilaauuah", iar cuvantul care impune prosternarea ("kealimat uugiuubi-s-sugiuud") are o linie deasupra ei

إِنَّمَا يُؤۡمِنُ بِـَٔايَـٰتِنَا ٱلَّذِينَ إِذَا ذُڪِّرُواْ بِہَا خَرُّواْ سُجَّدً۬ا وَسَبَّحُواْ بِحَمۡدِ رَبِّهِمۡ وَهُمۡ لَا يَسۡتَكۡبِرُونَ ۩ (١٥)

 

۞

Indica inceputul unui "giuz'u", "hizb", "rub'ua" etc

وَقَالُوٓاْ أَءِذَا ضَلَلۡنَا فِى ٱلۡأَرۡضِ أَءِنَّا لَفِى خَلۡقٍ۬ جَدِيدِۭ‌ۚ بَلۡ هُم بِلِقَآءِ رَبِّہِمۡ كَـٰفِرُونَ (١٠) ۞ قُلۡ يَتَوَفَّٮٰكُم مَّلَكُ ٱلۡمَوۡتِ ٱلَّذِى وُكِّلَ بِكُمۡ ثُمَّ إِلَىٰ رَبِّكُمۡ تُرۡجَعُونَ (١١)

۝

Indica sfarsitul unui verset si numarul acestuia (in interior)

 

 

Litere solare si litere lunare - Lam shamsieh si lam qamarieh

În limba arabă literară, consoanele sunt împărţite în două grupe, si anume: literele solare ("huruuf shamsieh") şi literele lunare ("huruuf qamarieh"), in functie de asimilarea sau nu de catre acestea a "lam"-ului dintr-un articol hotarat precedent. 

 Această denumire rezultă din faptul ca literele solare urmeaza exemplul cuvantului "Soarele" ("ash-shams"), asimiland "lam-ul" din aticolul precedent, iar literele lunare urmeaza exemplul cuvantului "Luna" ("al-qamar"), neasimiland "lam-ul" din articolul care il precede.

 Atunci când este urmat de o litera solara, lam-ul din articol hotarat "Al-"("al at-ta'aryf") este asimilat de consoana iniţială a substantivului ce il urmeaza, care se transforma astfel intr-o consoană dublata ("mushaddadah").

De exemplu, "Al"(articolul hotarat) + "Shams" (soare) nu se va citi "al-shams",ci "ash-shams", lam-ul transformandu-se in "shin", care se va citi astfel ca o litera dublata, notata cu semnul pentru "shaddah". În cazul în care, insa, articolul hotărât este urmat de o litera lunara, nu are loc asimilarea, si astfel – "Al" + "Qamar" se va citi "Al-Qamar".

În limbajul scris, "al" este păstrat, indiferent de modul în care este pronunţat,  desi  asimilarea poate fi exprimată prin punerea unei "shaddah" pe prima litera a cuvantului propriu-zis.

Asadar, atunci când articolul "Al" se găseşte în faţa unei litere solare, litera "l" nu se pronunţa, fiind inlocuita in rostire de litera urmatoare acesteia, prin dublarea literei solare.
Atunci cand articolul "Al" se gaseste in fata unei litere lunare, litera "l" este pronuntata in mod clar.

Dintre literele alfabetului arab:

  • 14 sunt litere solare ("huruuf shamsieh")

 ظ ن ل  ت ض ص س ش ز ر ذ د ث ط    

  • 14 sunt litere lunare ("huruf qamarieh") 

ي ه و م ك ق ف غ ع خ ح ج ب ا

 

"Lam lafzul-gealalla", pronunţia "lam-ului" din cuvantul Allah

Orice litera care are ca vocală scurtă fathah ("a") sau dammah ("u"),  şi care precede litera  Lam mushaddadah existenta in cuvantul "Allah", face ca litera Lam sa fie recitata ca un sunet puternic, gros ("mufakham").

Orice litera care are ca vocală scurtă o kasrah ("i") şi care precede Lam mushaddadah existenta in cuvantul "Allah", face ca litera "lam" sa fie pronuntata ca un sunet slab, subţire ("muraqaq").

Aceleasi reguli se aplica si in cazul cuvantului "Allahumma", litera "lam" citindu-se ca un sunet gros, puternic, in cazul in care este precedata de o consoana care are ca vocala scurta fathah ("a") sau dammah ("u") si ca un sunet subtire, slab, in cazul in care este precedata de o consoana care are ca vocala scurta kasrah ("i").

In afara cuvintelor "Allah" si "Allahumma" (atunci cand sunt precedate de fathah sau dammah sau se afla la inceputul propozotiei) in totalitatea cazurilor "lam mushaddadah" se citeste ca un sunet subtire, slab.

Exemplu:

لِّلَّهِ

وَٱللَّهُ
 

"Nun mushaddadah" şi "Mym mushaddadah"  

Consoanele Nun şi Mym atunci cand sunt "mushaddadah" se impune a fi recitate cu "ghunnah", adica nazalizare (scoaterea sunetului din nas), cu o lungime de 2 marimi (doua "harakaat").

كنتم خير أمّة أخرجت للناس تأمرون بالمعروف

وما يتبع أكثرهم إلا ظنّا إنّ الظنّ لا يغني من الحق شيئا

"Al-ghunnah"  

"Ghunnah" reprezinta sunetul care este scos din nas (nari) fara implicarea limbii in producerea acestuia.

Literele cu "ghunnah" sunt "nun" si"mym" pentru care "ghunnah" este o calitate de sine statatoare si obligatorie, indiferent daca aceste litere sunt insotite de vocale ("mutaharrikah") sau lipsite de acestea (saakinah") sau daca se afla sub forma unei litere duble ("mushaddadah").

Locul din care se "produce" ghunnah sunt narile (nasul), indiciul pentru aceasta reprezentandu-l faptul ca daca ne-am prinde de nas in momentul pronuntiei unei litere care are calitatea de a avea ghunnah, aceasta nu ar mai putea fi pronuntata.

Desi  "ghunnah" este o calitate de sine statatoare, obligatorie, a lui "mym" si "nun", in functie de context poate  fi mai mult sau mai putin puternica, dupa cum urmeaza:

1. cea mai puternica forma de "ghunnah" se intalneste in pronuntia lui "nun mushaddadah" si "mym mushaddadah, avand lungimea de doua marimi (2 harakat)

(أَنّ جهنّم)   (تمّ)

2."Al-Idghaam" complet cu "ghunnah" –'idghaam" intre "nun" si "nun", intre "nun" si "mym", intre "mym" si "mym"

3. "Al-Ihkfa'a" ("al-haqyqy" si "ash-shafauy") si "al-iqlaab"

4. "mym" sau "nun" "saakyn" in cazul "idzhaar"-ului

5. "nun" si "mym" insotite de vocale scurte si tanuiyn

In functie de litera care o urmeaza, "ghunnah" se poate pronunta intr-o maniera groasa, puternica, daca este urmata de una dintre literele de "tafkhym" (care au calitatea de a se pronunta ca un sunet puternic, gros, precum – sad, dad, dza, ta, qaf), ca si in exemplul de mai jos:

(عليمٌ قدير)

sau slaba, subtire, daca este urmata  de o litera "muraqaqah" (care are calitatea de a se pronunta ca un sunet slab, subtire), ca si in urmatorul exemplu:

(ناصبةً تصلى)

Modalitatile de pronuntie ale consoanei "ra'

In ceea ce priveste modalitatea de pronuntie a literei "ra" se pot intalni trei situatii: 1.pronuntarea ca un sunet gros,puternic ("mufakhamah"); 2.pronuntarea ca un sunet slab,subtire ("muraqaqah"); 3.posibilitatea de a o pronunta fie "mufakhamah", fie "muraqaqah".

Situatiile in care litera " ra"se pronunta ca un sunet gros, puternic sunt urmatoarele:

- 1. daca vocala care insoteste "ra" este "fathah" sau "dammah"

- 2. daca este "saakinah" (nu este insotita de nici o vocala scurta) iar litera anterioara acesteia are  "fathah" sau "dammah"

- 3. daca este "saakinah" iar litera de dinaintea ei este "saakinah"(alta decat "ya"), iar litera de dinaintea literei care precede "ra" este insotita de vocala scurta "fathah" sau "dammah"

- 4. daca este "mushaddadah" si are "fathah" sau "dammah"

- 5. daca este "saakinah" precedata de "kasrah 'aaridah" adica "kasrah" care nu este parte propriu-zisa a cuvantului, ci a fost folosita pentru anumite ratiuni contextuale, ca in urmatorul exemplu

(أمِ ارتابوا)

- 6.  daca este "saakinah" la mijlocul cuvantului, inaintea sa avand "kasrah aslyia" (adica care este parte originara, de sine statatoare, existenta in structura cuvantului), fiind urmata de una dintre literele de "tafkhim", adica a caror calitate principala este aceea de a se pronunta intr-o maniera groasa, puternica insotita de "fathah" ("khuruuf al-'I'sti'alaa'a"- adica literele care au calitatea de a se pronunta ca un sunet puternic / gros sunt urmatoarele:

خص ضغط قظ)

  Situatiile in care "ra" se pronunta ca un sunet slab, subtire sunt:

- 1. daca este insotit de vocala scurta "kasrah"

- 2. daca este "mushaddadah" si are "kasrah"

- 3. daca este "saakinah" la mijlocul cuvantului, fiind precedata de "kasrah" si fara a fi urmata de una dintre literele care au ca si calitate originara pronuntarea sub forma unui sunet gros, puternic ("khuruf al-'istila'a")

- 4. daca se afla "saakinah" la sfarsitul cuvantului, inaintea ei fiind "ya"("saakinah" precedata de o consoana insotita de "kasrah"sau "fathah")

Situatiile in care "ra" poate fi pronuntat fie ca un sunet puternic, gros, fie ca un sunet slab, subtire:

- 1. preferabil slab, subtire

فِرقٍ))

Surat Ash-Shuara'h, 63 – cei care au considerat ca in cazul opririi recitarii la acest cuvant este potrivita rostirea subtire, slaba, a lui "ra", au luat in vedere faptul ca "ra"  este "saakin", precedat de "kasrah" si nu are dupa el una dintre literele de "tafkhym" insotita de fatha; cei care tind, insa, spre pronuntarea groasa, puternica a lui "ra", iau in considerare numai litera de "tahkhym" pe care "ra" o precede, dar nu si vocala scurta care o insoteste.

(عين القِطرِ)

Surat Saba'a, 12 – se impune "at-tarqyq" (citirea subtire a lui "ra") in momentul in care se citeste legat cu alte cuvinte succesoare lui; in momentul opririi la respectivul cuvant fiind acceptabile ambele modalitati de pronuntie: preferabil "at-tarqyq" – urmand regula conform careia "ra" "saakin sukuun 'aarid" (adica lipsit de harakat datorita opririi citirii la respectivul cuvant) la sfarsitul cuvantului, precedata de o litera "saakinah", care este precedata de "kasrah", neluindu-se in considerare litera de "tafkhym" interpusa intre "ra" si "kasrah",  pe care, insa, o iau in considerare cei care sunt de parere ca "ra" trebuie citit ca un sunet puternic, gros deoarece "Ta" este vazut ca o bariera intre "ra" si "kasrah", impiedicand astfel "tarqyq"-ul lui "ra'.  

(و نُذُرِ)

Surat Al-Qamar, 16

(يَسرِ)

Surat Al-Fagir, 4

فأسرِ    وأن أسرِ))

In aceste cuvinte, in cazul in care se continua recitarea cu alte cuvinte urmatoare lor, "ra" se citeste "muraqaqah" datorita faptului ca este insotita de "kasrah"; in momentul, insa, in care oprirea se face la respectivul cuvant, sunt posibile 2 situatii, si anume: 1. pronuntarea lui "ra" ca un sunet slab, subtire, luand in considerare faptul ca, la origine, ultima litera a cuvantului este "ya", care a fost anulat din ratiuni contextuale si aceasta este varianta preferabila si 2. pronuntarea lui "ra" ca un sunet gros, puternic, urmand regula care impune acest fapt daca "ra" este "saakin", precedat de o litera "saakinah" care este precedata de "fathah" sau "dammah".

- 2. preferabil gros, puternic in cazul in care ne oprim la respectivul cuvant

(مِصرَ) 

Daca acest cuvant va fi legat in recitare de alte cuvinte urmatoare lui, atunci "ra" va fi pronuntat ca un sunet puternic, gros, datorita faptulu ca este insotit de "dammah". Daca, insa, ne oprim la respectivul cuvant, atunci este permisa atat pronuntarea groasa, puternica a lui "ra" (pe motivul ca este considerata litera puternica ("harf al-'istila'a") "sad" care oprecede, ca o bariera care interzice rostirea subtire, slaba, a lui"ra", chiar daca ea este in momentul opririi "saakinah", precedata de o litera "saaakinah", care este precedata de "kasrah" si aceasta este modalitatea preferabila de pronuntie in acest caz si 2. pronuntarea lui "ra" ca un sunet slab, subtire, avand in vedere faptul ca este "saakin"precedata de o litera "saakinah" precedata de "kasrah"

 

 

 

 

 

Regulile lui "nuun saakyn" si "tanuuyn"

 

Nuun saakin si tanuuiyn

Definitia lui "nuun saakin": este o litera originala, din structura cuvantului, prezenta in substantive, verbe, prepozitii etc si se poate afla la mijlocul sau la sfarsitul cuvantului, fiind fixa si permanenta din punctul de al scrierii si al pronuntiei, indiferent daca se continua citirea sau se opreste la cuvantul care contine "nuun saakin".

Conform acestei definitii sunt excluse din categoria lui "nuun saakin" literele "nuun mutaharikah" (adica insotite de vocale scurte) sau " nuun mushaddadah" (adica litera dublata, prima "saakinah", iar a doua "mutaharrikah").

Definitia "tanuuiyn"-ului: "nuun saakinah" "in plus" (adica nu exista in structura originala a cuvantului), este prezenta intotdeauna numai la sfarsitul substantivelor, este prezenta numai in pronuntie, dar nu si in scriere, numai atunci cand se continua citirea cu un cuvanrt urmator celui care contine "tanuuiyn"-ul, nu si cand se opreste citirea la respectivul cuvant.

Regulile lui "nuun saakyn" si "tanuuyn"

Este necesar ca literei "nuun", atunci cand se afla in constructia unui cuvant la mijlocul sau la sfarsitul acestuia si, de asemenea, "tanuuiyn"-ului aflat la sfarsitul cuvintelor, sa li se acorde o atentie deosebita, datorita faptului ca in baza anumitor ratiuni contextuale acestea vor trebui pronuntate aplicand una dintre urmatoarele patru reguli:

 Al-Idzhar  - Manifestarea  (adica existenta clara a) literelor în pronunţie

Al-Idgham - Asimilarea literei

Al-Iqlaab - Modificarea (inversarea) literei cu o alta

Al-Ikhfa'a - Scadere a sunetului literei în pronunţie 

 

"Al-IDZhaar al-halqy"

Din punct de vedere lingvistic "iDzhaar" inseamna claritate / "vizibilitate".

Din punct de vedere practic, insa, "iDZhar" inseamna pronuntia lui "nuun saakinah" sau a "tanuuiyn"-ului din locul "specializat" pentru pronuntia acestora, fara "ghunnah"(nazalizare) "vizibila"; ceea ce inseamna ca "ghunnah" nu dispare de tot pentru ca ea este calitate "originara" (aflata in natura sa) a lui "nuun", dar nu este atat de pronuntata ca in cazul lui "nuun mushaddadah" cand are o durata  de doi timpi.

Regula de "iDzhaar" se aplica atunci cand litera "nuun saakin" sau "tanuuiyn" este urmata de una dintre urmatoarele sase litere, numite si "litere de iDZhaar":

ءه   ع ح   غ خ

Denumirea de "halqy" este data de faptul ca regulile care impun aplicare regulii de "iDZhar halqy", au ca loc "specializat" pentru pronuntia lor "al-halq" (gatul, laringele).

Pentru aplicarea acestei reguli, este posibil ca litera "nuun" si litera de "iDzhaar" sa se afle in acelasi cuvant sau in doua cuvinte separate, in cazul "tanuuiyn"-ului fiind, bineinteles, vorba intotdeauna de doua cuvinte separate.

Simbolul care indica existenta "al-iDzhaaral-halqy" in scrierea Coranului este: in cazul lui "nuun saakin" semnul de "sukuun" (capatul de "kha" mic, fara punct), iar in cazul "tanuuiyn"-ului – "tarqyb al-harakateiyn", adica scrierea "una peste alta" a celor doua semne de "harakaat" (vocale scurte).

Motivul aplicarii regulilor de "iDZhaar halqy" este departarea intre locul "specializat" pentru pronuntia lui "nuun saakin" si "tanuuiyn" (din varful limbii, impreuna cu gingia dintilor superiori) si locul "specializat" pentru pronuntia literelor de "halq" (laringe).

Nivelele de "iDZhar halqy" corespund celor trei nivele ale "halq"-ului (laringelui), dupa cum urmeaza:

- cel mai inalt nivel de "iDZhaar", datorita pronuntiei din cel mai indepartat loc al faringelui ("'aqsaa al-halq") este in cazul literelor:

                                      ء        ه

- nivelul mediu de "iDZhaar" pentru literele pronuntate din zona medie a "halq"-ului:

                                     ع        ح

- nivelul minim de "iDZhaar" pentru literele aflate in zona superioara a "halq"-ului:

                                     غ        خ

Astfel, cu cat locul specializat pentru pronuntia uneia dintre literele de "halq" este mai indepartat, cu atat nivelul de "iDZhaar" va fi mai inalt.

 

Exemplu:

(من حكيم)

- analiza situatiei de "iDZhaar" se va face in felul urmator: "nuun saakin" este urmat de litera "ha", una dintre literele de "iDZhaar", atunci regula aplicata este cea de "iDZhaar halqy"; simbolul pentru aplicarea regulii de "iDZhaar" este "capul de ha mic" pe "nuun".

(حكيمٍ حميد)

-"tanuuiyn" este  urmat de "ha", una dintre literele de "iDZhaar", atunci  regula aplicata este cea de "iDZhaar halqy"; simbolul pentru aplicarea regulii de "iDZhaar" este  scrierea celor doua harakat "una peste alta" 

 

Al-Idghaam

Din punct de vedere lingvistic, "idghaam" înseamnă "patrundere" si "asimilare".

Din punct de vedere practic, insa, aplicarea regulii de "idghaam" in cazul lui "nuun saakin" si "tanuuiyn" presupune asimilarea in pronuntie a lui "nuun saakin" si a "tanuuiyn" de catre litera de "idghaam" urmatoare lui, cele doua litere citindu-se ca o singura litera dubla ("mushaddah") prima "saakinah", iar a doua "mutaharrikah" (adica insotita de o vocala scurta).

Mai explicit, in loc de litera "nuun saakin" sau de "tanuuiyn" vom pronunta litera de ''idghaam" urmatoare acestora, in forma "saakinah", urmata de pronuntia in forma "mutaharrikah" a literei propriu-zise de "idghaam".

Există şase litere de "idghaam", si anume,

ي ر م ل و ن                     

Aceste litere se impart in doua grupe:

- "idghaam bi-l-ghunnah" (asimilare cu nazalizare), pentru literele:

ي ن م و)                                    )

-  si "idghaam min gheir-l-ghunnah" ( asimilare fara nazalizare ),   pentru literele:

ر ل)                                      )

diminuarea "ghunnah" facandu-se cu scopul usurarii pronuntiei. 

Si, de asemenea, din punctul de vedere al capacitatii de asimilare a literei de" idghaam", vom avea urmatoarele grupe:

- "ighaam kaamil" (adica asimilare completa, atat din punctul de vedere al literei in sine, cat si a calitatiilor acesteia) pentru urmatoarele litere, care il vor asimila pe "nuun saakin" si "tanuuiyn"  atat din punctul de vedere al literei in sine, cat si din punctul de vedere al calitatilor sale (adica "ghunnah"), disparand astfel din pronuntie atat litera, cat si calitatea sa de a avea ghunnah:

ن ر م ل                                   

-  si "idghaam naaqis" pentru urmatoarele litetere, care vor asimila litera in sine, dar nu si calitatea acestora, adica nazalizarea ("al-ghunnah"):

و ي                               

 

Motivul aplicarii regulii de "idghaam" (adica a asimilarii lui nun sakin de catre literele de idgham) il reprezinta  identificarea lui "nuun" cu litera de "idghaam" (adica prezenta aceleiasi litere) in cazul lui "nuun saakin" si a "tanuuiyn" cu "nuun" litera de idgham si distanta redusa intre locurile specializate pentru pronuntia lor in cazul lui "nuun" si "tanuuiyn" cu celelalte litere de "idghaam".

Mentiune (1): Pentru aplicarea regulii de "idgaam" este absolut obligatoriu ca "nuun saakin" si litera de "idghaam" sa se afle in doua cuvinte separate succesive.

Daca "nuun saakin" este urmat de una dintre literele de "idghaam" in structura aceluiasi cuvant, atunci, regula aplicata va fi, nu cea de "idghaam", ci de "iDzhaar  mutlaq", prezent numai in urmatoarele patru cuvinte in intreg Coranul:

الدنيا   بُنيان   صِنوان   قِنوان

Mentiune (2): Face exceptie de la aplicarea regulii de "idghaam" urmatoarele situatii:

· Surat Ya-Sin, versetele 1-2

يس  و القرءان الحكيم

· Surat Al-Qalam, versetul 1

ن و القلم و ما يسطرون

in care, conform modalitatii de recitare a lui Hafs de la 'Aasim din metoda Ash-Shaatibiyah, regula care se cere aplicata este aceea de "iDZhaar mutlaq".

Motivul aplicarii "iDZhaar mutlaq" este urmarea modalitatii de recitare a lui Hafs, in pofida abaterii de la regula de baza a "idghaam"-ului, fiind considerata ca nume al surei, si nu ca si litera si pentru aceasta nu se supune regulii generale, si modalitatea ei de scriere difera de modalitatea in care se citeste si este indepenta din punctul de vedere al regulilor carora ar trebui sa i se supuna in mod obisnuit.

 Mentiune (3): In Surat Al-Qiyaamah, versetul 28, regula aplicata din punctul vedere al metodei Ash-Shaatibiyah este "sakt" cu "iDZhaar" ("tacere" cu "claritate a literei"), si nu "idghaam":

وَقِيلَ مَنۡۜ رَاقٍ۬              

Simbolul care indica aplicarea regulii de "idghaam" in scrierea Nobilului Coran este:

- pentru "idghaam kaamil" – lipsa oricarui semn pe prima litera + punerea semnului de "shaddah" pe a doua litera

-  pentru "idghaam naaqis" – lipsa oricarui semn pe prima litera + neadaugarea semnului de "shaddah" pe a doua litera

Recapituland, atunci cand "nuun saakin" sau "tanuuiyn" sunt urmate de una dintre literele de "idghaam", poate fi intalnita una din urmatoarele trei situatii:

- "idghaam kaamil" fara "ghunnah", fara deosebiri (intre oamenii de stiinta) pentru literele "laam" si "raa"

- "idghaam kaamil" cu "ghunnah", preponderent (acceptat de oamenii de stiinta ai "tajwid-ului") pentru literele "nuun"si "miym"

- "idghaam naaqis" fara "ghunnah" pentru literele "uau" si "yaa"

 

"Al-Iqlaab" ("al-qalb")

Din punct de vredere lingvistic, "iqlaab" inseamna "inversare", "rasturnare.

Din punct de vedere practic, insa, aplicarea regulii de "iqlaab" presupune faptul ca daca "nuun saakin" sau "tanuuiyn" sunt urmate de litera "ba", intr-un singur cuvant sau in doua cuvinte successive, atunci "nuun saakin" sau "nuun"-ul din "tanuuiyn"  se vor pronunta "mym", cu nazalizare ("ghunnah") vizibila.

Atunci cand aplicam regula de "iqlaab" trebuie avut in vedere urmatoarele aspecte:

1.inlocuirea lui "nuun saakin" sau "tanuuiyn" cu "mym", prezent din punctul de vedere al pronuntiei, dar nu si din punctul de vedere al scrierii.

2."ikhfa'a al-mym" ("ascunderea", diminuarea sunetului acestuia) in "ba", cu nazalizare ("ghunnah") doua marimi.

3.claritatea nazalizarii ("iDzhaar al-ghunnah"), cu "ikhfa'a"; in acest caz, "ghunnah" care se produce fiind calitatea lui "mym", si nu a lui  "nuun saakin" sau "tanuuiyn".

4. lipsa alungirii buzelor in momentul pronuntarii lui "mym", ci, dimpotriva, lasarea unei mici deschizaturi intre buze; in cazul de fata "ikhfa'a al-mym" insemnand tocmai "slabirea" lui "mym" prin faptul ca in pronuntia sa nu se foloseste intr-o maniera desavarsita locul "specializat" in pronuntia acestuia (in cazul de fata buzele).

Simbolul existent in scrierea Nobilului Coran pentru indicarea "ikhfa'a"-ului este scrierea unui "mym" minuscul deasupra literei "nuun saakin" sau in locul celui de-al doilea "harakat" al "tanuuiyn"-ului.

Motivul pentru aplicarea regulii de "iqlab" este greutatea aplicarii "iDzhaar"-ului, precum si greutatea aplicarii "idghaam"-ului si, deasemenea nepotrivirea "ikhfa'a"-ului, asa ca s-a aplicat "iqlaab"-ul. Si s-a transformat "nuun" in "mym" datorita asemanarii intre acestea din punctul de vedere al calitatilor lor, si a asemanarii intre "mym" si "ba" din punctul de vedere al impartirii aceluiasi "makhragi" (loc specializat pentru pronuntie).

Litera de "iqlab", asadar, este litera

 ب               

"Al-Ikhfa'a al-haqiyqy", Coborârea / diminuarea sunetului

Din punct de vedere lingvistic, "al-ikhfa'a" inseamna "acoperire / ascundere".

 Din punct de vedere practic, insa, atunci cand se aplica regula de "ikhfa'a" este vorba despre punerea in practica a unei modalitati de mijloc, intre pronunţia completă a literei  şi asimilare completă a acesteia.

În cazul "Ikhfa'a "-ului, sunetul real al lui "nuun saakin" şi "tanuuiyn" sunt ascunse, dar este vizibila nazalizarea ("ghunnah" -ca si calitate originara a  lui "nuun"), cu o durată maximă de doi timpi (doua "harakat").

Până în prezent, cele trei reguli deja menţionate - Al-DZhaar, Al-Idghaam şi Al-Iqlaab – au utilizat deja treisprezece dintre literele alfabetului arab. Asadar, literele rămase neutilizate de aceste reguli vor apartine "Ikhfa'a"- ului, după cum urmează:

 ص ذ ث ك ج ش ق س د ط ز ف ت ض ظ     

Astfel, atunci cand "nuun saakin" sau "tanuiyn" sunt urmate de una dintre aceste litere se va aplica regula de "ikhfa'a", adica "nuun"-ul sau "tanuuiyn"-ul vor fi pronuntate intr-o forma putin ascunsa, dar cu "ghunnah" cu o marime de doi timpi.

Calitatea nazalizarii ("ghunnah") de a fi "puternica / groasa" sau "slaba /subtire" in cazul "ikhfa'a"-ului depinde de natura literei de "ikhfa'a", care, daca este una dintre literele

    (ص ض ط ق ظ)                           

care se pronunta intr-o forma "puternica / groasa", atunci nazalizarea va fi " puternica / groasa", iar daca litera de "ikhfa'a" este dintre literele care se pronunta in forma "slaba /subtire", atunci nalizarea va fi "slaba /subtire".

Ca si modalitate a "ascunderii" (ikhfa'a) sunetului literei "nuun" in pronuntie se va pronunta litera "nuun", in acelasi timp in care gura si limba noastre vor fi pregatite pentru pronuntarea literei de ikhfa'a care ii urmeaza lui nuun saakin (ca spre exemplu, in cazul in care vom avea nuun saakin urmat de qaf ca si litera de ikhfa'a – il vom pronunta pe nuun pregatindu-ne in acelasi timp pentru pronuntia lui qaf; in acest fel, nu ne vom baza in exclusivitate pe locul specializat pentru pronuntia literei nuun saakin si astfel sunetul sau in pronuntie va fi diminuat producandu-se "ikhfa'a"-ul).

 

Regulile lui "mym saakin"

"Mym saakin" este litera "mym" lipsita de "harakat"; originala, parte de sine statatoare in structura cuvantului; poate fi intalnita in substantive, verbe sau prepozitii; la mijlocul sau la sfarsitul cuvantului; fixa din punctul de vedere al scrierii si al pronuntiei, indiferent daca citirea se opreste la cuvantul care o contine sau se continua cu alte cuvinte urmatoare acestuia.

Prin aceasta definitie se exclude din categoria lui "mym saakin" litera "mym" atunci cand este insotita de vocale scurte ("fathah", "dammah", "kasrah"), sau  cand se afla sub forma unei litere duble ("mushaddadah"), ori cand i s-a adaugat o vocala scurta pentru a evita intailnirea a doua litere lipsite de vocale -"iltiqa'a as-saakinain" (desi la origine, litera "mym" in respectivul cuvant era "saakinah").

Locul specializat pentru pronuntia lui "mym" sunt buzele, iar calitatea inseparabila a acestuia este nazalizarea ("ghunnah").

Atunci cand vorbim despre  regulile lui "mym saakin", ne referim la intalnirea uneia dintre urmatoarele situatii:

1. "ikhfa'a shafauuy"

2. "idghaam shafauuy"

3. "iDZhaar shafauuy"

Fiecare dintre aceste reguli se numeste "shafauuy" datorita faptului ca locul specializat pentru pronuntia literei "mym" sunt "ash-shafatayn" (adica buzele) si pentru a putea face, astfel, deosebirea intre regulile lui "mym saakin" si regulile lui"nuun saakin"si "tanuuiyn".

"Al-Ikhfa'a ash-shafauuy" 

In cazul in care "mym saakin" este urmat de litera "ba", atunci acesta va fi pronuntat ca un sunet intre "manifestare" ("iDzhaar") si "asimilare" ("idghaam") fara a fi o litera dubla (cu "shaddah"), cu pastrarea nazalizarii ("ghunnah").

Litera de "ikhfa'a ash-shafauuy"este litera:

ب                                                 

Motivul aplicarii regulii de "ikhfa'a ash-shafauuy" este asocierea  ("at-tageanus") lui "mym" cu "ba" din punctul de vedere al locului specializat pentru pronuntia acestora – buzele ("ash-shafatayn") – ceea ce a indus si denumirea de "shafauuy" a regulei.

Modul de pronuntare a lui "mym" in acest caz este urmatorul:

- se pronunta "mym saakin" intr-o modalitate de pronuntie intre "iDZhaar" si "idghaam"

- fara "shaddah" si pastrarea nazalizarii, cu o marime de 2 timpi

- se lasa o mica deschizatura intre buze in momentul pronuntiei lui "mym"

-(!) s-a spus ca este acceptabila si manifestarea lui "mym" in pronuntie – "al-iDZhaar" (produs prin suprapunerea completa a buzelor in momentul pronuntiei lui "mym"), dar este preferabila diminuarea sunetului acestuia in pronuntie – "al-ikhfa'a"(produs prin incompleta folosire a locului specializat pentru pronuntia lui "mym" - buzele, prin neinchiderea / nesuprapunerea totala a acestora).

Indiciul existent in scrierea Nobilului Coran care indica necesitatea aplicarii regulii de "ikhf'a ash-shafauuy" il reprezinta scrierea lui "mym saakin" "gol", adica fara semnul de "sukuun" pe el, si lipsa punerii semnului de "shaddah" pe "ba".

Exemplu:

يعتصم بلله

- "mym saakin" a venit dupa el litera "ba", regula care se aplica este aceea de "ikhfa'a ashshafauuy".

 

"Al-Idghaam ash-shafauuy"  

Aceasta regula se aplica atunci cand "mym saakin" este urmat de "mym mutaharrik" (adica insotit de o vocala scurta).

In acest caz, cei doi de "mym" se pronunta ca o litera dubla ("mushaddadah") cu nazalizare ("ghunnah") si se numeste "idghaam mathilayn saghyr" (asimilarea mica intre doua litere de acelasi fel).

Litera de "idghaam ash-shafauuy" este

م

Si aceasta situatie se poate intalni:

-  in cazul literelor existente in forma individuala la inceputul surelor

     (الم)             

care se citeste "alif laam mym" cu "idghaam shafauuy" (sau "idghaam mathilayn saghyr") intre ultimul "mym" din numele literei "laam"  si primul "mym" din numele literei  "mym".

- precum si intre ultima si prima litera a doua cuvinte succesive

 (و لكم ما كسبتم)

Indiciul pentru "idghaam ash-shafauuy" este lipsirea primului "mym" de scrierea semnului de "sukuun" si punerea semnului de "shaddah" pe al doilea "mym".

Motivul aplicarii acestei reguli il reprezinta identificarea celor doi de "mym" intr-o singura litera.  

 

"Al-IDZhaar ash-shafauuy"  

Regula de "IDZhaar ash-shafauuy" presupune pronuntia lui "mym saakin" din locul specializat pentru pronuntia acesteia, fara nazalizare vizibila, daca este urmata de una dintre literele de "IDZhaar ash-shafauuy".

Literele de "iDZhaar ash-shafauuy" sunt reprezentate de totalitatea literelor alfabetului, in afara lui "mym" si "ba", indiferent daca se afla intr-unul sau in doua cuvinte succesive cu litera "mym saakin".

Indiciul pentru "iDZhaar ash-shafauuy" este punerea semnului de "sukuun" (capul unui "kha"mic) deasupra acestuia.

Motivul aplicarii acestei reguli il reprezinta departarea locurilor specializate in pronuntia acestora pentru "mym" si, respectiv, pentru literele de "iDzhaar ash-shafauuy".

Mentiune: Daca  dupa "mym saakin" se afla "uaau" sau "faa", atunci manifestarea lui "mym" va fi mai puternica decat in cazul succedarii celorlalte litere de "iDZhaar" ("ashaddu iDZhaara"), pentru a evita posibilitatea deformarii pronuntiei lui "mym" ca urmare a apropierii locurilor specializate pentru pronuntia acestor litere.  

 

 

 

 

 

 

4.1.2. MATERIALE AJUTATOARE PRIMUL MODUL                 

Litre solare / litere lunare - exercitii

 

 

 

 

 

 

 

 

"Lam ash-shamsiah" / "lam al-qamariah" - exercitii  

 

 

 

 

 

Literele solare (rosu) / literele lunare (negru)  

 

Alfabet "shamsiah" (cu rosu) / "qamariah" (cu negru)

 

!!! Pentru mai multe materiale ajutatoare in studiul lectiilor de tajwid va invitam sa vizitati blogul  folosit ca suport pentru cursurile noastre:

http://sa-invatam-coran.blogspot.com/

Linkuri utile

Va prezentam in continuare cateva linkuri care v-ar putea fi de un real folos in demersul deprinderii recitarii Coranului:

*pentru deprinderea modalitatii de pronuntie a literelor in limba araba

http://transliteration.org/quran/Pronunciation/Letters/TashP.htm

*pentru citirea sau ascultarea Coranului in limba araba, precum si a taducerii sensurilor Nobilului Coran in diverse limbi

http://www.quranexplorer.com/quran/

 

*pentru informatii pretioase despre studiul tajwid-ului (in limba engleza)

http://tajweedstudy.com/

 

*pentru diverse informatii privitoare la Coran – site-ul oficial al organizatiei oficiale pentru tiparirea Coranului

http://www.qurancomplex.org/default.asp?l=eng

*blogul destinat ca suport pentru cursurile de tajwid pe care le desfasuram on-line pentru surori

http://sa-invatam-coran.blogspot.com/

*canalul nostru pe youtube, unde puteti beneficia de un video despre modalitatea de scriere a literelor in limba araba, precum si de alte informatii utile

http://www.youtube.com/user/SaInvatamCoran?feature=mhee

*pentru invatarea limbii arabe intr-o maniera usoara si eficienta – un site in limba engleza

 www.medinaharabic.com

 

 

 

 

 

 

In sha Allah (cu voia lui Allah), aceasta prima parte va fi urmata si de alte materiale pentru continuarea expunerii regulilor de tajwid.

De asemenea, va asteptam la lectiile de invatare a alfabetului arab si a regulilor de recitare a Nobilului Coran (tajwid) pe care le organizam on-line, in limba romana, gratuit, numai pentru surori.

Ne rugam lui Allah Preaslavitul si Preainaltul ca acest material sa va fie de un real folos si sa va fie un sprijin intru obtinerea Multumirii lui Allah si a bunastarii, atat in aceasta viata, cat si in viata de apoi, amin!

Daniela Dinu (Umm Duaa)

sa_invatam_coran@yahoo.com

id skype  – umm.duaa

http://sa-invatam-coran.blogspot.com/

http://cineesteallah.blogspot.com/

http://islamul-raspunde.blogspot.com/

Assalamu aleykum ua rahmatullahi ua barakatuhu!